strădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic страдати (stradati), from Proto-Slavic *stradati (“to suffer”).

Verb

a strădui (third-person singular present străduiește, past participle străduit) 4th conj.

1. to try one's best

Conjugation

    conjugation of strădui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a strădui
gerund			străduind
past participle			străduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străduiesc	străduiești	străduiește	străduim	străduiți	străduiesc
	imperfect	străduiam	străduiai	străduia	străduiam	străduiați	străduiau
	simple perfect	străduii	străduiși	strădui	străduirăm	străduirăți	străduiră
	pluperfect	străduisem	străduiseși	străduise	străduiserăm	străduiserăți	străduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străduiesc	să străduiești	să străduiască	să străduim	să străduiți	să străduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străduiește			străduiți
	negative		nu strădui			nu străduiți