străiță

Romanian

Etymology

From strai +‎ -iță.

Noun

străiță f (plural străițe)

1. diminutive of strai

Declension

Declension of străiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străiță	străița	(niște) străițe	străițele
genitive/dative	(unei) străițe	străiței	(unor) străițe	străițelor
vocative	străiță, străițo		străițelor