străpunsătură

Romanian

Etymology

From străpuns +‎ -ătură.

Noun

străpunsătură f (plural străpunsături)

1. (obsolete) puncture

Declension

Declension of străpunsătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străpunsătură	străpunsătura	(niște) străpunsături	străpunsăturile
genitive/dative	(unei) străpunsături	străpunsăturii	(unor) străpunsături	străpunsăturilor
vocative	străpunsătură, străpunsăturo		străpunsăturilor

References

• străpunsătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN