străvechime

Romanian

Etymology

From străvechi +‎ -ime.

Pronunciation

• IPA^(key): /strə.veˈki.me/

Noun

străvechime f (uncountable)

1. ancientness

Declension

declension of străvechime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străvechime	străvechimea
genitive/dative	(unei) străvechimi	străvechimii
vocative	străvechime, străvechimeo

References

• străvechime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN