streliț

See also: střelit

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian стрелец (strelec).

Noun

streliț m (plural streliți)

1. (historical) strelets

Declension

Declension of streliț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) streliț	strelițul	(niște) streliți	streliții
genitive/dative	(unui) streliț	strelițului	(unor) streliți	streliților
vocative	strelițule		streliților

Further reading

• streliț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)