struțușor

Romanian

Etymology

From struț +‎ -ușor.

Noun

struțușor n (plural struțușoare)

1. diminutive of struț

Declension

Declension of struțușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) struțușor	struțușorul	(niște) struțușoare	struțușoarele
genitive/dative	(unui) struțușor	struțușorului	(unor) struțușoare	struțușoarelor
vocative	struțușorule		struțușoarelor