struțușor
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
struțușor n (plural struțușoare)
- Diminutive of struț
Declension edit
Declension of struțușor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) struțușor | struțușorul | (niște) struțușoare | struțușoarele |
| genitive/dative | (unui) struțușor | struțușorului | (unor) struțușoare | struțușoarelor |
| vocative | struțușorule | struțușoarelor | ||