struțuleț

Romanian

Etymology

From struț +‎ -uleț.

Noun

struțuleț m (plural struțuleți)

1. diminutive of struț

Declension

Declension of struțuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) struțuleț	struțulețul	(niște) struțuleți	struțuleții
genitive/dative	(unui) struțuleț	struțulețului	(unor) struțuleți	struțuleților
vocative	struțulețule		struțuleților