strunguliță

Romanian

Etymology

From strungă +‎ -uliță.

Noun

strunguliță f (plural strungulițe)

1. diminutive of strungă

Declension

Declension of strunguliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) strunguliță	strungulița	(niște) strungulițe	strungulițele
genitive/dative	(unei) strungulițe	strunguliței	(unor) strungulițe	strungulițelor
vocative	strunguliță, strungulițo		strungulițelor