substanțialist

Romanian

Etymology

Borrowed from French substantialiste. By surface analysis, substanțial +‎ -ist.

Adjective

substanțialist m or n (feminine singular substanțialistă, masculine plural substanțialiști, feminine and neuter plural substanțialiste)

1. substantialist

Declension

Declension of substanțialist

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	substanțialist		substanțialistă	substanțialiști	substanțialiste
	definite	substanțialistul		substanțialista	substanțialiștii	substanțialistele
genitive/ dative	indefinite	substanțialist		substanțialiste	substanțialiști	substanțialiste
	definite	substanțialistului		substanțialistei	substanțialiștilor	substanțialistelor

Noun

substanțialist m (plural substanțialiști)

1. substantialist

Declension

Declension of substanțialist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) substanțialist	substanțialistul	(niște) substanțialiști	substanțialiștii
genitive/dative	(unui) substanțialist	substanțialistului	(unor) substanțialiști	substanțialiștilor
vocative	substanțialistule		substanțialiștilor

References

• substanțialist in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN