substantivat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of substantiva.
Adjective edit
substantivat m or n (feminine singular substantivată, masculine plural substantivați, feminine and neuter plural substantivate)
Declension edit
Declension of substantivat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | substantivat | substantivată | substantivați | substantivate | ||
| definite | substantivatul | substantivata | substantivații | substantivatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | substantivat | substantivate | substantivați | substantivate | ||
| definite | substantivatului | substantivatei | substantivaților | substantivatelor | |||
Verb edit
substantivat (past participle of substantiva)