subveni

See also: subvení

Latin

Verb

subvēnī

1. first-person singular perfect active indicative of subveniō

Verb

subvenī

1. second-person singular present active imperative of subveniō

Romanian

Etymology

Borrowed from French subvenir or Latin subvenire.

Verb

a subveni (third-person singular present subvine, past participle subvenit) 4th conj.

1. (obsolete) to contribute a sum of money

Conjugation

    conjugation of subveni (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a subveni
gerund			subvenind
past participle			subvenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	subven	subveni	subvene	subvenim	subveniți	subven
	imperfect	subveneam	subveneai	subvenea	subveneam	subveneați	subveneau
	simple perfect	subvenii	subveniși	subveni	subvenirăm	subvenirăți	subveniră
	pluperfect	subvenisem	subveniseși	subvenise	subveniserăm	subveniserăți	subveniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să subven	să subveni	să subvenă	să subvenim	să subveniți	să subvenă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		subvene			subveniți
	negative		nu subveni			nu subveniți

References

• subveni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN