sudui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian szidni.

Verb

a sudui (third-person singular present suduie, past participle suduit) 4th conj.

1. to swear, to curse

Conjugation

    conjugation of sudui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a sudui
gerund			suduind
past participle			suduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sudui	sudui	suduie	suduim	suduiți	suduie
	imperfect	suduiam	suduiai	suduia	suduiam	suduiați	suduiau
	simple perfect	suduii	suduiși	sudui	suduirăm	suduirăți	suduiră
	pluperfect	suduisem	suduiseși	suduise	suduiserăm	suduiserăți	suduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sudui	să sudui	să suduie	să suduim	să suduiți	să suduie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suduie			suduiți
	negative		nu sudui			nu suduiți