sufet

Romanian

Etymology

Borrowed from French suffète.

Noun

sufet m (plural sufeți)

1. suffete

Declension

Declension of sufet

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sufet	sufetul	(niște) sufeți	sufeții
genitive/dative	(unui) sufet	sufetului	(unor) sufeți	sufeților
vocative	sufetule		sufeților

References

• sufet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN