suflețire

Romanian

Etymology

From sufleți +‎ -re.

Noun

suflețire f (plural suflețiri)

1. (obsolete) life

Declension

Declension of suflețire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) suflețire	suflețirea	(niște) suflețiri	suflețirile
genitive/dative	(unei) suflețiri	suflețirii	(unor) suflețiri	suflețirilor
vocative	suflețire, suflețireo		suflețirilor

References

• suflețire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN