supărăciune

Romanian

Etymology

From supăra +‎ -ăciune.

Noun

supărăciune f (plural supărăciuni)

1. vexation

Declension

Declension of supărăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) supărăciune	supărăciunea	(niște) supărăciuni	supărăciunile
genitive/dative	(unei) supărăciuni	supărăciunii	(unor) supărăciuni	supărăciunilor
vocative	supărăciune, supărăciuneo		supărăciunilor