suplini

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian supplire.

Verb

a suplini (third-person singular present suplinește, past participle suplinit) 4th conj.

1. to stand in, to replace temporarily

Conjugation

    conjugation of suplini (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a suplini
gerund			suplinind
past participle			suplinit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suplinesc	suplinești	suplinește	suplinim	supliniți	suplinesc
	imperfect	suplineam	suplineai	suplinea	suplineam	suplineați	suplineau
	simple perfect	suplinii	supliniși	suplini	suplinirăm	suplinirăți	supliniră
	pluperfect	suplinisem	supliniseși	suplinise	supliniserăm	supliniserăți	supliniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suplinesc	să suplinești	să suplinească	să suplinim	să supliniți	să suplinească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suplinește			supliniți
	negative		nu suplini			nu supliniți