suprapune

Romanian

Etymology

From supra- +‎ pune.

Verb

a suprapune (third-person singular present suprapune, past participle suprapus) 3rd conj.

1. to overlap

Conjugation

    conjugation of suprapune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a suprapune
gerund			suprapunând
past participle			suprapus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suprapun	suprapui	suprapune	suprapunem	suprapuneți	suprapun
	imperfect	suprapuneam	suprapuneai	suprapunea	suprapuneam	suprapuneați	suprapuneau
	simple perfect	suprapusei	suprapuseși	suprapuse	suprapuserăm	suprapuserăți	suprapuseră
	pluperfect	suprapusesem	suprapuseseși	suprapusese	suprapuseserăm	suprapuseserăți	suprapuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suprapun	să suprapui	să suprapună	să suprapunem	să suprapuneți	să suprapună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suprapune			suprapuneți
	negative		nu suprapune			nu suprapuneți