surnumi
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French surnommer.
Verb
edita surnumi (third-person singular present surnumește, past participle surnumit) 4th conj.
- to nickname
Conjugation
edit conjugation of surnumi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a surnumi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | surnumind | ||||||
| past participle | surnumit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | surnumesc | surnumești | surnumește | surnumim | surnumiți | surnumesc | |
| imperfect | surnumeam | surnumeai | surnumea | surnumeam | surnumeați | surnumeau | |
| simple perfect | surnumii | surnumiși | surnumi | surnumirăm | surnumirăți | surnumiră | |
| pluperfect | surnumisem | surnumiseși | surnumise | surnumiserăm | surnumiserăți | surnumiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să surnumesc | să surnumești | să surnumească | să surnumim | să surnumiți | să surnumească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | surnumește | surnumiți | |||||
| negative | nu surnumi | nu surnumiți | |||||