surucluire

Romanian

Etymology

From suruclui +‎ -re.

Noun

surucluire f (plural surucluiri)

1. (Transylvania) constraint

Declension

Declension of surucluire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) surucluire	surucluirea	(niște) surucluiri	surucluirile
genitive/dative	(unei) surucluiri	surucluirii	(unor) surucluiri	surucluirilor
vocative	surucluire, surucluireo		surucluirilor

References

• surucluire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN