tâlcui

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тлъковати (tlŭkovati, “to explain, to interpret”), from Proto-Slavic *tъlkovati, from *tъlkъ (“interpretation”).

Verb

a tâlcui (third-person singular present tâlcuiește, past participle tâlcuit) 4th conj.

1. (colloquial) to explain, to interpret
2. (dated) to translate

Conjugation

    conjugation of tâlcui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tâlcui
gerund			tâlcuind
past participle			tâlcuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tâlcuiesc	tâlcuiești	tâlcuiește	tâlcuim	tâlcuiți	tâlcuiesc
	imperfect	tâlcuiam	tâlcuiai	tâlcuia	tâlcuiam	tâlcuiați	tâlcuiau
	simple perfect	tâlcuii	tâlcuiși	tâlcui	tâlcuirăm	tâlcuirăți	tâlcuiră
	pluperfect	tâlcuisem	tâlcuiseși	tâlcuise	tâlcuiserăm	tâlcuiserăți	tâlcuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tâlcuiesc	să tâlcuiești	să tâlcuiască	să tâlcuim	să tâlcuiți	să tâlcuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tâlcuiește			tâlcuiți
	negative		nu tâlcui			nu tâlcuiți

Related terms

• tâlc