tâlhăruș

Romanian

Etymology

From tâlhar +‎ -uș.

Noun

tâlhăruș m (plural tâlhăruși)

1. diminutive of tâlhar

Declension

Declension of tâlhăruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tâlhăruș	tâlhărușul	(niște) tâlhăruși	tâlhărușii
genitive/dative	(unui) tâlhăruș	tâlhărușului	(unor) tâlhăruși	tâlhărușilor
vocative	tâlhărușule		tâlhărușilor

References

• tâlhăruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN