tâmplăruș

Romanian

Etymology

From tâmplar +‎ -uș.

Noun

tâmplăruș m (plural tâmplăruși)

1. diminutive of tâmplar

Declension

Declension of tâmplăruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tâmplăruș	tâmplărușul	(niște) tâmplăruși	tâmplărușii
genitive/dative	(unui) tâmplăruș	tâmplărușului	(unor) tâmplăruși	tâmplărușilor
vocative	tâmplărușule		tâmplărușilor

References

• tâmplăruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN