târnaț

See also: tärnat

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian tornác.

Noun

târnaț n (plural târnațe)

1. verandah, porch

Declension

Declension of târnaț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) târnaț	târnațul	(niște) târnațe	târnațele
genitive/dative	(unui) târnaț	târnațului	(unor) târnațe	târnațelor
vocative	târnațule		târnațelor