târtiță

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian търтиcа (tǎrtica). Compare Serbo-Croatian trtica.

Noun

târtiță f (plural târtițe)

1. rump (of a bird)

Declension

Declension of târtiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) târtiță	târtița	(niște) târtițe	târtițele
genitive/dative	(unei) târtițe	târtiței	(unor) târtițe	târtițelor
vocative	târtiță, târtițo		târtițelor