tăbăcire

Romanian

Etymology

From tăbăci +‎ -re.

Noun

tăbăcire f (plural tăbăciri)

1. tanning (of a fur)

Declension

Declension of tăbăcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăbăcire	tăbăcirea	(niște) tăbăciri	tăbăcirile
genitive/dative	(unei) tăbăciri	tăbăcirii	(unor) tăbăciri	tăbăcirilor
vocative	tăbăcire, tăbăcireo		tăbăcirilor