tăcăi

See also: tacai, tacaí, and tâcâi

Romanian

Etymology

From tac +‎ -ăi.

Verb

a tăcăi (third-person singular present tăcăește, past participle tăcăit) 4th conj.

1. to make a tick tock sound

Conjugation

    conjugation of tăcăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tăcăi
gerund			tăcăind
past participle			tăcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tăcăiesc	tăcăiești	tăcăiește	tăcăim	tăcăiți	tăcăiesc
	imperfect	tăcăiam	tăcăiai	tăcăia	tăcăiam	tăcăiați	tăcăiau
	simple perfect	tăcăii	tăcăiși	tăcăi	tăcăirăm	tăcăirăți	tăcăiră
	pluperfect	tăcăisem	tăcăiseși	tăcăise	tăcăiserăm	tăcăiserăți	tăcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tăcăiesc	să tăcăiești	să tăcăiască	să tăcăim	să tăcăiți	să tăcăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tăcăiește			tăcăiți
	negative		nu tăcăi			nu tăcăiți