tăcător

Romanian

Etymology

From tăcea +‎ -ător.

Adjective

tăcător m or n (feminine singular tăcătoare, masculine plural tăcători, feminine and neuter plural tăcătoare)

1. quiet (about a person)

Declension

Declension of tăcător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tăcător		tăcătoare	tăcători	tăcătoare
	definite	tăcătorul		tăcătoarea	tăcătorii	tăcătoarele
genitive/ dative	indefinite	tăcător		tăcătoare	tăcători	tăcătoare
	definite	tăcătorului		tăcătoarei	tăcătorilor	tăcătoarelor

References

• tăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN