tăgăduială

Romanian

Etymology

From tăgădui +‎ -eală.

Noun

tăgăduială f (plural tăgăduieli)

1. denial

Declension

Declension of tăgăduială

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăgăduială	tăgăduiala	(niște) tăgăduieli	tăgăduielile
genitive/dative	(unei) tăgăduieli	tăgăduielii	(unor) tăgăduieli	tăgăduielilor
vocative	tăgăduială, tăgăduialo		tăgăduielilor