tăgăduire

Romanian

Etymology

From tăgădui +‎ -re.

Noun

tăgăduire f (plural tăgăduiri)

1. denial

Declension

Declension of tăgăduire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăgăduire	tăgăduirea	(niște) tăgăduiri	tăgăduirile
genitive/dative	(unei) tăgăduiri	tăgăduirii	(unor) tăgăduiri	tăgăduirilor
vocative	tăgăduire, tăgăduireo		tăgăduirilor