tăicușor

Romanian

Etymology

From taică +‎ -ușor.

Noun

tăicușor m (plural tăicușori)

1. diminutive of taică

Declension

Declension of tăicușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tăicușor	tăicușorul	(niște) tăicușori	tăicușorii
genitive/dative	(unui) tăicușor	tăicușorului	(unor) tăicușori	tăicușorilor
vocative	tăicușorule		tăicușorilor