tăinui

Romanian

Etymology

From taină +‎ -ui.

Verb

a tăinui (third-person singular present tăinuiește, past participle tăinuit) 4th conj.

1. to conceal

Conjugation

    conjugation of tăinui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tăinui
gerund			tăinuind
past participle			tăinuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tăinuiesc	tăinuiești	tăinuiește	tăinuim	tăinuiți	tăinuiesc
	imperfect	tăinuiam	tăinuiai	tăinuia	tăinuiam	tăinuiați	tăinuiau
	simple perfect	tăinuii	tăinuiși	tăinui	tăinuirăm	tăinuirăți	tăinuiră
	pluperfect	tăinuisem	tăinuiseși	tăinuise	tăinuiserăm	tăinuiserăți	tăinuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tăinuiesc	să tăinuiești	să tăinuiască	să tăinuim	să tăinuiți	să tăinuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tăinuiește			tăinuiți
	negative		nu tăinui			nu tăinuiți