tămâică

Romanian

Etymology

From tămâie +‎ -ică.

Noun

tămâică f (plural tămâici)

1. common bugle (Ajuga reptans)

Declension

Declension of tămâică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tămâică	tămâica	(niște) tămâici	tămâicile
genitive/dative	(unei) tămâici	tămâicii	(unor) tămâici	tămâicilor
vocative	tămâică, tămâico		tămâicilor

References

• tămâică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN