tămăduială

Romanian

Etymology

From tămădui +‎ -eală.

Noun

tămăduială f (plural tămăduieli)

1. healing

Declension

Declension of tămăduială

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tămăduială	tămăduiala	(niște) tămăduieli	tămăduielile
genitive/dative	(unei) tămăduieli	tămăduielii	(unor) tămăduieli	tămăduielilor
vocative	tămăduială, tămăduialo		tămăduielilor