tămăduire

Romanian

Etymology

From tămădui +‎ -re.

Noun

tămăduire f (plural tămăduiri)

1. healing

Declension

Declension of tămăduire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tămăduire	tămăduirea	(niște) tămăduiri	tămăduirile
genitive/dative	(unei) tămăduiri	tămăduirii	(unor) tămăduiri	tămăduirilor
vocative	tămăduire, tămăduireo		tămăduirilor