tăntiță

Romanian

Etymology

From tanti +‎ -iță.

Noun

tăntiță f (plural tăntițe)

1. diminutive of tanti

Declension

Declension of tăntiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăntiță	tăntița	(niște) tăntițe	tăntițele
genitive/dative	(unei) tăntițe	tăntiței	(unor) tăntițe	tăntițelor
vocative	tăntiță, tăntițo		tăntițelor

References

• tăntiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN