tărâcioară

Romanian

Etymology

From tărâțe +‎ -ioare.

Noun

tărâcioară f (plural tărâcioare)

1. diminutive of tărâțe

Declension

Declension of tărâcioară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tărâcioară	tărâcioara	(niște) tărâcioare	tărâcioarele
genitive/dative	(unei) tărâcioare	tărâcioarei	(unor) tărâcioare	tărâcioarelor
vocative	tărâcioară, tărâcioaro		tărâcioarelor