tăsmăluță

Romanian

Etymology

From tasma +‎ -ăluță.

Noun

tăsmăluță f (plural tăsmăluțe)

1. diminutive of tasma

Declension

Declension of tăsmăluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăsmăluță	tăsmăluța	(niște) tăsmăluțe	tăsmăluțele
genitive/dative	(unei) tăsmăluțe	tăsmăluței	(unor) tăsmăluțe	tăsmăluțelor
vocative	tăsmăluță, tăsmăluțo		tăsmăluțelor