tătăraș

Romanian

Etymology

From tătar +‎ -aș.

Noun

tătăraș m (plural tătărași)

1. diminutive of tătar; small Tatar

Declension

Declension of tătăraș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tătăraș	tătărașul	(niște) tătărași	tătărașii
genitive/dative	(unui) tătăraș	tătărașului	(unor) tătărași	tătărașilor
vocative	tătărașule		tătărașilor