tăticuț

Romanian

Etymology

From tătic +‎ -uț.

Noun

tăticuț m (plural tăticuți)

1. diminutive of tată

Declension

Declension of tăticuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tăticuț	tăticuțul	(niște) tăticuți	tăticuții
genitive/dative	(unui) tăticuț	tăticuțului	(unor) tăticuți	tăticuților
vocative	tăticuțule		tăticuților