tăvălire

Romanian

Etymology

From tăvăli +‎ -re.

Noun

tăvălire f (plural tăvăliri)

1. rolling

Declension

Declension of tăvălire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăvălire	tăvălirea	(niște) tăvăliri	tăvălirile
genitive/dative	(unei) tăvăliri	tăvălirii	(unor) tăvăliri	tăvălirilor
vocative	tăvălire, tăvălireo		tăvălirilor

References

• tăvălire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN