taharău

Romanian

Etymology

Unknown.

Noun

taharău m (plural taharăi)

1. common roach (Rutilus rutilus)

Declension

Declension of taharău

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) taharău	taharăuul	(niște) taharăi	taharăii
genitive/dative	(unui) taharău	taharăuului	(unor) taharăi	taharăilor
vocative	taharăuule		taharăilor

References

• taharău in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN