tarniță

Romanian

Etymology

Borrowed from Ukrainian тарниця (tarnycja).

Noun

tarniță f (plural tarnițe)

1. a kind of saddle

Declension

Declension of tarniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tarniță	tarnița	(niște) tarnițe	tarnițele
genitive/dative	(unei) tarnițe	tarniței	(unor) tarnițe	tarnițelor
vocative	tarniță, tarnițo		tarnițelor

References

• tarniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN