tecuță

Romanian

Etymology

From teacă +‎ -uță.

Noun

tecuță f (plural tecuțe)

1. diminutive of teacă

Declension

Declension of tecuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tecuță	tecuța	(niște) tecuțe	tecuțele
genitive/dative	(unei) tecuțe	tecuței	(unor) tecuțe	tecuțelor
vocative	tecuță, tecuțo		tecuțelor

References

• tecuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN