teicuță

Romanian

Etymology

From teică +‎ -uță.

Noun

teicuță f (plural teicuțe)

1. diminutive of teică

Declension

Declension of teicuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) teicuță	teicuța	(niște) teicuțe	teicuțele
genitive/dative	(unei) teicuțe	teicuței	(unor) teicuțe	teicuțelor
vocative	teicuță, teicuțo		teicuțelor