tendință

Romanian

Etymology

Borrowed from French tendance.

Pronunciation

• IPA^(key): /tenˈdin.t͡sə/

Noun

tendință f (plural tendințe)

1. tendency

Declension

Declension of tendință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tendință	tendința	(niște) tendințe	tendințele
genitive/dative	(unei) tendințe	tendinței	(unor) tendințe	tendințelor
vocative	tendință, tendințo		tendințelor

Related terms

• tendenționism
• tendențios
• tendențiozitate