ticăi

Romanian

Etymology

From tic +‎ -ăi.

Pronunciation

• IPA^(key): /ti.kəˈi/

Verb

a ticăi (third-person singular present ticăie, past participle ticăit) 4th conj.

1. to tick

Conjugation

    conjugation of ticăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a ticăi
gerund			ticăind
past participle			ticăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ticăi	ticăi	ticăie	ticăim	ticăiți	ticăie
	imperfect	ticăiam	ticăiai	ticăia	ticăiam	ticăiați	ticăiau
	simple perfect	ticăii	ticăiși	ticăi	ticăirăm	ticăirăți	ticăiră
	pluperfect	ticăisem	ticăiseși	ticăise	ticăiserăm	ticăiserăți	ticăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ticăi	să ticăi	să ticăie	să ticăim	să ticăiți	să ticăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ticăie			ticăiți
	negative		nu ticăi			nu ticăiți

Derived terms

• ticăință

Further reading

• ticăi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)