ticlui

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a ticlui (third-person singular present ticluiește, past participle ticluit) 4th conj.

1. to devise

Conjugation

    conjugation of ticlui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ticlui
gerund			ticluind
past participle			ticluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ticluiesc	ticluiești	ticluiește	ticluim	ticluiți	ticluiesc
	imperfect	ticluiam	ticluiai	ticluia	ticluiam	ticluiați	ticluiau
	simple perfect	ticluii	ticluiși	ticlui	ticluirăm	ticluirăți	ticluiră
	pluperfect	ticluisem	ticluiseși	ticluise	ticluiserăm	ticluiserăți	ticluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ticluiesc	să ticluiești	să ticluiască	să ticluim	să ticluiți	să ticluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ticluiește			ticluiți
	negative		nu ticlui			nu ticluiți