timișeancă

Romanian

Etymology

From timișean +‎ -că.

Noun

timișeancă f (plural timișence)

1. female equivalent of timișean

Declension

Declension of timișeancă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) timișeancă	timișeanca	(niște) timișence	timișencele
genitive/dative	(unei) timișence	timișencei	(unor) timișence	timișencelor
vocative	timișeancă, timișeanco		timișencelor