tinuță

Romanian

Etymology

From tină +‎ -uță.

Noun

tinuță f (plural tinuțe)

1. diminutive of tină

Declension

Declension of tinuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tinuță	tinuța	(niște) tinuțe	tinuțele
genitive/dative	(unei) tinuțe	tinuței	(unor) tinuțe	tinuțelor
vocative	tinuță, tinuțo		tinuțelor

References

• tinuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN