tiocușor

Romanian

Etymology

From tioc +‎ -ușor.

Noun

tiocușor n (plural tiocușoare)

1. diminutive of tioc

Declension

Declension of tiocușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tiocușor	tiocușorul	(niște) tiocușoare	tiocușoarele
genitive/dative	(unui) tiocușor	tiocușorului	(unor) tiocușoare	tiocușoarelor
vocative	tiocușorule		tiocușoarelor

References

• tiocușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN